Ne face o deosebită plăcere să vă oferim câteva detalii despre despre „Proiectul Ecologic Românesc”:

ü Iniţiatorii “Proiectului Ecologic Românesc”

ASOCIAŢIA BIO-ROMÂNIA

ü Durata campaniei:

• 1000 de zile, începând cu 1  Octombrie 2009.
• În perioada 1 - 4 Octombrie a.c., Bio România este partener la organizarea Târgului Internaţional de Produse Ecologice, ce se va desfăşura la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, situat în Sos. Kiseleff, nr. 28. Tărgul va constitui oportunitatea de a prezenta consumatorilor finali o gamă largă de alimente ecologice, produse şi procesate atât în România, cât şi în ţările vecine.
• În intervalul 14 - 18 Octombrie a.c. organizăm la ROMEXPO, în cadrul INDAGRA FARM 2009, Salonul Internaţional Eco-Agricultura. Asociaţia Bio-România oferă societăţilor de profil interesate, spaţiu expoziţional prevăzut cu dotări standard, invitând participanţii din ţară şi din străinătate să utilizeze această oportunitate pentru intensificarea şi diversificarea schimburilor bilaterale, cât şi pentru popularizarea conceptului „aliment ecologic”.
• Joi 22 şi Vineri 23 Octombrie a.c. organizăm la ROMEXPO, în sălile Madgearu şi Brâncuşi, prima conferinţă internaţională intitulată „Romanian Organic Forum”; evenimentul va beneficia de prezenţa unor specialişti din domeniul agriculturii ecologice şi comerţului cu produse specifice din ţară, dar şi din Polonia, Olanda, Germania, Elveţia, Austria, etc.; conferinţa este organizată în parteneriat cu International Trade Center - Geneva, Elveţia, agenţie a World Trade Organization şi a Naţiunilor Unite, Ministerul Intreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România.
• În data de 29 Octombrie a.c., organizăm lansarea „Proiectului Ecologic Românesc”, la Palatul Parlamentului, Camera Deputaţilor - Sala Nicolae Iorga. Evenimentul se bucură de sprijinul Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibru Ecologic şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România.
• Alte evenimente ce vor fi organizate pe parcursul celor 1000 de zile, manifestări publice şi campanii de informare, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autorităţile statului.

ü Misiune :

• Crearea stării de spirit la nivel naţional, de conştientizare a impactului fiecărui individ asupra mediului înconjurător;
• Clasificarea tuturor produselor şi serviciilor în funcţie de agresiunea lor asupra naturii, şi utilizarea celor cu un impact cât mai puţin negativ asupra mediului;
• Transformarea românilor din cetăţeni pasivi, în cetăţeni activi, care aleg în cunoştinţă de cauză, pentru protejarea naturii, protejarea sănătăţi lor şi a familiilor lor şi crearea premizelor ca generaţiile viitoare să se poată bucura de frumuseţile naturii, cel puţin în aceeaşi măsură de care ne bucurăm şi noi azi.

ü Viziune

În orice societate modernă Statul este şi cel mai mare consumator al ţării respective.

Până în prezent  STATELE lumii caută soluţii, prin care să convingă membrii ei, consumatorii, să devină mai resposabili faţă de mediul înconjurător.

Se încearcă  tot felul de soluţii, de la educare, la constrângeri economice, financiare etc. În ultimii 30-40 de ani de când statele lumii au astfel de preocupări rezultatele au fost şi sunt mult sub aşteptări, iar efectele poluării, tind să devină ireversibile, dacă nu se acţionează  eficient şi URGENT!

Soluţia propusă de PROIECTUL ECOLOGIC ROMÂNESC este aceea ca Statul Român, în calitatea sa de cel mai mare consumator al ţării, să devină un model de consumator responsabil.

Înainte de a cere populaţiei României să protejeze mediul înconjurător,  el, Statul trebuie să fie un exemplu pentru toate clasele sociale, de la simplu cetăţean la societatea civilă şi la  agenţii economici.

ü Modalităţi de realizare

Clasa politică în asamblul ei trebuie să-şi asume acest deziderat: Reformarea Statului Român prin schimbarea legislativă care să permită şi să oblige totodată funcţionarea Statului ca un model de consumator responsabil faţă de natură.

Societatea civilă trebuie să ia atitudine, faţă de orice acţiune care are efecte nefaste asupra mediului înconjurător.

Noi cetăţenii României trebuie să ieşim din starea de indiferenţă, de blazare şi de acceptare a realităţii,  aşa cum ne-o fac alţii. Generaţia adultă de astăzi,  trebuie să luăm atitudine pentru a da speranţe copiilor şi nepoţilor noştri.

Putem schimba în BINE lumea în care trăim, dacă începem cu propria persoană.

ü Exemple:

• Toate achiziţiile pe banii publici să fie „achiziţii verzi”. Adică produse şi servicii care au un impact minim asupra naturii, în toate etapele: producţie (materiale regenerabile), utilizare (consum redus de energie), postutilizare (reciclare). Exemplu: hârtie reciclată, autoturisme electrice, panouri solare, alimente bio în spitale, şcoli, etc.
• Toate investiţiile publice de asemenea, să aibă ca obiectiv principal, agresarea mediului înconjurător cât mai puţin posibil. Iar pe termen lung: să păstreze biodiversitatea, să refacă echilibrul ecologic, să creeze premizele unei dezvoltări economice durabile.
• Funcţionarii publici să fie informaţi, instruiţi şi educaţi astfel încât să devină modele pentru întreaga populaţie în special pentru tânăra generaţie. Ex: De la fumatul în instituţiile publice, la tipărirea faţă verso pe hârtie reciclată, la reducerea la maxim a risipei utilităţiilor la locul de muncă, ţinând cont că pe langă răspunderea faţă de natură, funcţionarii publici au răspundere şi faţă de banii noştri, ai cetăţeniilor ţării .
• Societatea civilă prin instituţiile ei: O.N.G-uri, Biserica, Patronate, Sindicate, Mass-Media, trebuie să devină militantă pentru protecţia mediului înconjurător - a protecţiei VIEŢII.
• În ansamblul ei Societatea civilă, trebuie să exercite o presiune constantă asupra Statului de a deveni şi a ramâne un MODEL de CONSUMATOR RESPONSABIL FAŢĂ DE MEDIU .

Pe românii care se consideră responsabili faţă de lumea în care trăim, faţă de moştenirea pe care o vom lăsa generaţiilor viitoare, îi aşteptăm să fie alături de noi în încercarea de a schimba în BINE, mentalitatea noastră, comportamentul nostru, al celor din jurul nostru, al ţării şi în final al PLANETEI.

1 OCTOMBRIE 2009 SĂ FIE ÎNCEPUTUL ÎNTOARCERII CĂTRE NATURĂ !

AM STRICAT MULT ŞI SUNTEM DATORI SĂ REPARĂM!

EFORTUL NE VA FI RĂSPLATIT PENTRU CĂ TOT CE E BUN PENTRU NATURĂ E BUN ŞI PENTRU NOI !

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea:
- hârtie şi carton: 11 %;
- sticlă: 5 %;
- metale: 5 %;
- plastic: 10 %;
- textile: 5 %;
- deşeuri organice biodegradabile: 51 %;
- alte deşeuri: 13 %.

Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.

GENERAREA DEŞEURILOR

CE PUTEM FACE NOI?

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

-     Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de
cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;
-     Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de
iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi
reciclate;
-     Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se
ocupă cu achiziţionarea acestora;
-     Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi
valorificate la punctele “REMAT”;
-     Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Principalul avantaj al reciclării:
- prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum şi nivelul emisiilor nocive în aer.

Exemple:

Hârtia - materie refolosibilă

Materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche. Hârtia reciclată permite economisirea a aproximativ 25% din cantitatea de electricitate şi a 90% din cantitatea de apă (300 l) necesare pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă.
De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar producerii hârtiei albe.

Sticla - materie refolosibilă.

Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.
Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea.

CE ESTE RECICLAREA?

Reciclarea presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării lor în produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei şi cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de reciclare.

CE SE POATE RECICLA?

- recipiente din sticlă transparentă;
- recipiente din sticlă colorată;
- hârtie;
- ziare/tipărituri;
- cutii din aluminiu pentru băuturi;
- plasticul.

STICLA
Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii.

În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

HÂRTIA DE ZIAR

Hârtia de ziar recuperată se foloseşte în mod uzual la editarea de publicaţii, izolaţii de diverse tipuri sau produse de tip aşternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei salvează un spaţiu important în rampele de deşeuri. Deşeurile de hârtie se predau în saci de plastic sau în baloţi legaţi. Aceştia pot conţine toate tipurile de hârtie tipărită.

ALUMINIUL

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.
Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeaşi destinaţie şi cu un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulţirea insectelor. Ele pot fi strivite pentru a ocupa mai puţin spaţiu.

Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de prăjituri, componentele detaşabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

PLASTICUL

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi regăsit pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabila. Ambalajele se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate.

Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule cărora li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.

AMBALAJELE PET - O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri, reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolari tona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor, componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat şi altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de deşeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi bioacumulativă.

ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şisângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale din plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din
străinătate care dispun de instalaţiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene care nu au un sistem public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi necondiţionată a unui sistem public naţional de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetăţenilor!

•    Puneţi sticlele folosite în cutia de sticle şi sortaţi hârtia, cartonul, plasticul şi conservele de restul deşeurilor. Reciclarea unei conserve de aluminiu economiseşte 90% din energia necesară producerii unei conserve noi - 9 kg de emisii de CO2 pentru fiecare kilogram de aluminiu! Prin reciclarea unui kilogram de plastic, se economiseşte 1,5 kg de CO2; pentru un kilogram de sticlă se evită emiterea a 300 gr de CO2, iar reciclarea unui kilogram de hârtie, în loc de eliminarea la o groapă de gunoi, scuteşte 900 gr de emisii de CO2 şi de metan.

•    Reduceţi deşeurile. Multe din produsele pe care le cumpărăm generează, într-un fel sau altul, gaze cu efect de seră, pe durata producţiei sau a distribuţie lor de exemplu. Dacă folosiţi o cutie de alimente refolosibilă, în locul uneia de unică folosinţă, economisiţi energia necesară producerii unor noi cutii de alimente.

•    Refolosiţi pungile pentru cumpărături. Când mergeţi la cumpărături, utilizaţi pungile refolosibile în loc de a lua o nouă pungă la fiecare magazin. Astfel, puteţi economisi energie şi puteţi reduce cantitatea de deşeuri. Deşeurile nu numai că elimină CO2 şi metan în atmosferă, ci şi poluează aerul, pânza freatică şi solul.
O sticlă de 1,5 l are nevoie de mai puţină energie şi produce mai puţine deşeuri decât trei sticle de 0,5 l.

•    Alegeţi produsele fără ambalaje inutile şi cumpăraţi rezerve acolo unde se poate, veţi reduce producţia de deşeuri şi consumul de energie!

•    Cumpăraţi inteligent: o sticlă de 1,5 l are nevoie de mai puţină energie şi produce mai puţine deşeuri decât trei sticle de 0,5 l.

•    Reciclaţi deşeurile organice.Gropile de gunoi sunt responsabile pentru 3% de emisii de gaze cu efect de seră în UE, datorită metanului eliberat prin descompunerea deşeurilor biodegradabile. Puteţi evita această problemă prin reciclarea sau compostarea deşeurilor organice, dacă aveţi o grădină! Aveţi grijă să realizaţi corect compostarea, deoarece deşeurile organice se descompun în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen, altfel compostarea va cauza emisii de metan şi un miros insuportabil.

La nivel global, temperatura medie a aerului la suprafaţă a crescut în ultimii 100 de ani cu 0,74 °C şi cu aproape 1°C în Europa, ceea ce se traduce printr-o încălzire neobişnuit de rapidă. De fapt, secolul XX a fost cel mai cald secol, iar anii 1990 au fost cei mai calzi 10 ani din ultimii 1 000 de ani. Tendinţa de încălzire continuă: cei mai calzi 11 ani s-au înregistrat în ultimii 12 ani.

Comitetul interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC), un organism al Naţiunilor Unite care reuneşte sute de experţi în domeniul schimbărilor climatice, estimează că până în 2100, temperatura medie a planetei va creşte cu 1,8°C - 4°C – iar în cel mai rău caz cu 6,4°C – dacă nu se vor lua măsuri de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Această diferenţă poate părea nesemnificativă, dar în timpul erei glaciare, în urmă cu peste 11 500 de ani, temperatura medie a planetei era cu doar 5°C mai mică decât temperatura actuală, iar aproape toată Europa a fost acoperită de un strat gros de gheaţă.

Trebuie sa actionam acum.

Schimbările climatice au deja multe consecinţe vizibile, de la creşteri ale temperaturii până la ridicarea nivelului mărilor ca urmare a topirii calotelor polare, a inundaţiilor şi a furtunilor tot mai frecvente. Dacă nu se vor lua măsuri, schimbările climatice vor antrena tot mai multe pagube materiale şi vor întrerupe buna funcţionare a mediului înconjurător care ne furnizează hrană, materii prime şi alte resurse esenţiale. Acest fapt va afecta economiile în mod negativ şi ar putea destabiliza societăţile din lume.

Mediu - definiţie = ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspecte caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea.

Gândeşte durabil!

A conduce ecologic înseamnă a conduce mai atent, cu implicaţii pozitive în protecţia mediului, a reduce consumul de combustibil, a reduce impactul negativ asupra mediului.

Sfaturi privind protecţia mediului înconjurător, economisirea de combustibil şi îmbunătăţirea siguranţei rutiere:

• reglarea corectă a unui motor are un rol decisiv atât asupra consumului specific de combustibil, cât şi asupra nivelului poluării chimice;
• prin exploatare corespunzatoare şi reglare corectă a motorului se urmareşte menţinerea performanţelor iniţiale de economicitate şi dinamicitate plus o durată cât mai mare de timp a acestuia;
• în ceea ce priveşte poluarea chimică, sursele de noxe sunt: gazele de evacuare (cca. 65%), baia de ulei (cca. 20%), carburatorul (cca. 9%) şi rezervorul de combustibil (cca. 6%);
• asiguraţi reviziile maşinii în conformitate cu manualul de utilizare;
• evitaţi/îndepărtaţi greutatea/aglomerarea portbagajului sau a portbagajului montat pe plafon;
• evitaţi folosirea maşinii pe distanţe scurte;
• dacă puteţi evita condusul, veţi economisi combustibil;
• luaţi trenul, autobuzul, tramvaiul când vă duceţi să cumparati ceva, mersul pe jos sau cu bicicleta este bun pentru sanatatea dvs. şi pentru mediu;
• înainte de a te urca în maşină, întotdeauna întreabă-te “Chiar este necesar acest drum?”
• planificaţi călătoria, doar aşa puteţi evita abaterile de la traseu;
• monitorizaţi şi anticipaţi condiţiile din trafic;
• păstraţi o distanţă suficientă între autoturisme pentru a putea frâna sau face manevre de ieşire sau evitare în caz de evenimente pe carosabil;
• verificaţi în mod regulat presiunea în pneuri;
• rulând cu presiune mai mică în pneuri de ex. 0,5 Atm., creşte consumul cu 200 ml de benzină la 50 km, producând 350g mai mult dioxid de carbon, presiunea scăzută în pneuri poate scădea cu 2,5 - 5% după o lună şi cu 20% după 5 luni;
• folosiţi motorul pentru încetinirea vehiculului înainte de a apăsa pe frână;
• folosiţi treapta maximă de viteză corespunzătoare regimului de deplasare;
• schimbaţi viteza mai devreme;
• depăşiţi doar când este necesar;
• menţineţi pe cât posibil o viteză constantă, evitaţi demarările bruşte;
• renunţând la demararea în forţă reduceţi emisiile de dioxid de carbon;
• verificaţi-vă filtrul de aer - luati în calcul un filtru permanent ce poate fi curăţat şi nu schimbat, sunt mult mai puţin restrictive decât filtrele de hartie, plus sunt mult mai bune pentru mediul înconjurator; un filtru curat de aer reprezintă cheia succesului pentru o economisire de combustibil;
• întoarceti-va spre natura, luaţi în calcul oprirea aerului condiţionat, deschiderea geamurilor şi bucuraţi-vă de aerul proaspat sau folosiţi cu măsură aerul condiţionat şi accesoriile electrice, numai când este necesar, folosind cu masură puteţi economisi aprox. 20% din consumul de combustibil;
• curăţaţi-vă maşina, cu cât este mai mare greutatea maşinii, cu atât combustibilul necesar este mai mult;
• verificaţi-vă în mod regulat maşina şi vedeţi ce poate fi aruncat din ea sau dus în casă, nu este nevoie de multe pentru a îngreuna masina cu înca 20-25 kg;
• evitaţi lăsarea motorului să funcţioneze în gol;
• opriţi motorul dacă timpul alocat opririi depăşeşte 30 – 60 secunde ;
• opriţi motorul când: faceţi mici cumpărături rapide, staţionaţi, sau aştepţi la fast-food drive;
• stilul în care conduceţi ridică sau scad costurile consumului, atenţie la PICIORUL DREPT!
• acceleraţi mai uşor când vedeţi culoarea verde, frânaţi gradat pe roşu astfel economisitţi aprox. 30 % consumul de combustibil;
• ridicaţi piciorul de pe acceleraţie când vedeţi de la distanţă semaforul galben sau roşu;

Încearcă să conduci ecologic, TU AI DE CÂŞTIGAT!

Cheia şofatului ecologic = Gândeşte întâi!

Având astfel de cunoştinţe despre sofatul ecologic contribuiţi la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, economisiţi foarte mulţi bani şi economie la consumul de combultibil.

ŞOFEAZĂ INTELIGENT!

Concluzie

Soluţiile raţionale care conduc la poluare redusă şi consum minim de combustibil şi la o durată mare de funcţionare a motorului sunt:

- testarea şi reglarea periodică a motorului,

- evitarea funcţionarii îndelungate la ralanti şi la regim de putere maximă,

- evitarea accelerărilor inutile şi exagerate,

- respectarea vitezei economice.

Doreşti să ai beneficii?

Atenţie la condusul în oraş!

Nu brusca motorul!

Accelerează încet!

Nu frâna ca la curse!

Economie potenţială totală de 20 - 30 %

- portbagaj montat pe plafon măreşte forţa de frecare şi, ca urmare, consumul de combustibil cu 5 - 40%;

- geamurile deschise cresc consumul de combustibil cu aprox. 5%;

- aerul condiţionat creşte consumul de combustibil cu 10 - 25%;

- schimbând viteza mai devreme se poate reduce consumul de combustibil cu 8%.

Surse de poluare: platformele industriale pot fi o sursă majoră de poluare (ex.:combinatul de îngrăşăminte chimice emite în atmosferă cantităţi însemnate de amoniac şi oxizi de azot sau combinatul de fibră artificială, produce vâscoză şi celuloză şi care emite cantităţi însemnate de hidrogen sulfurat şi sulfură de carbon.

Alte cauze care duc la depăşirea valorilor limită de calitate a aerului sunt: utilizarea combustibililor solizi - cărbune sau lemn - pentru încălzire şi gătit în gospodării şi traficul rutier,

problemă identificată, de altfel, în multe dintre statele UE.
Poluarea artificială, în functie de natura poluantului poate fi:

a) fizică - produsă de zgomot(poluare sonoră) poate fi:

- produsă de substanţe radioactive (poluare radioactivă)

- produsă de apa caldă, praf, particule de cărbune.

b) chimică - produsă de compuşi gazoşi din industrie:

-ionii unor metale grele

-pesticidele folosite în agricultură

-detergenţii

c) biologică - rezultată din infestarea mediului cu agenti patogeni şi germeni proveniţi din fermentaţii.

Poluarea, după mediul în care acţionează poluanţii, poate fi:

- poluarea aerului,

- poluarea solului,

- poluarea apei.

Ştiaţi că:

. . . un european foloseşte cam de zece ori mai mult combustibil şi mai multă energie decât un locuitor dintr-o ţară în curs de dezvoltare? Tot noi suntem cei care producem de trei ori mai multe deşeuri.

. . . pe uscat, 16 specii de fluturi spanioli s-au mutat în zone montane mai înalte, în căutarea unui habitat mai răcoros?

. . . până în anul 2100, din cauza încălzirii globale se prevede o creştere a nivelului mărilor şi oceanelor de până la 88 cm? Insulele joase şi zonele de coastă ar putea fi inundate, iar circa 70 de milioane de persoane din Europa ar fi în pericol.

ŞOFEAZĂ INTELIGENT!

Având astfel de cunoştinţe despre şofatul ecologic contribui la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, economiseşti bani şi combustibil.

ÎNCHIDE. STINGE. RECICLEAZĂ.

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea:

• hârtie şi carton: 11 %;
• sticlă: 5 %;
• metale: 5 %;
• plastic: 10 %;
• textile: 5 %;
• deşeuri organice biodegradabile: 51 %;
• alte deşeuri: 13 %.

Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.

GENERAREA DEŞEURILOR

CE PUTEM FACE NOI?

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

• Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;
• Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
• Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achiziţionarea acestora;
• Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele “REMAT”;
• Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Principalul avantaj al reciclării: prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum şi nivelul emisiilor nocive în aer.

Exemple:

Hârtia - materie refolosibilă

Materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche. Hârtia reciclată permite economisirea a aproximativ 25% din cantitatea de electricitate şi a 90% din cantitatea de apă (300 l) necesare pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă.
De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar producerii hârtiei albe.

Sticla - materie refolosibilă.

Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.
Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea.

CE ESTE RECICLAREA?

Reciclarea presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării lor în produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei şi cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de reciclare.

CE SE POATE RECICLA?

• recipiente din sticlă transparentă;
• recipiente din sticlă colorată;
• hârtie;
• ziare/tipărituri;
• cutii din aluminiu pentru băuturi;
• plasticul.

STICLA

Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii.

În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

HÂRTIA DE ZIAR

Hârtia de ziar recuperată se foloseşte în mod uzual la editarea de publicaţii, izolaţii de diverse tipuri sau produse de tip aşternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei salvează un spaţiu important în rampele de deşeuri. Deşeurile de hârtie se predau în saci de plastic sau în baloţi legaţi. Aceştia pot conţine toate tipurile de hârtie tipărită.

ALUMINIUL

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.
Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeaşi destinaţie şi cu un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulţirea insectelor. Ele pot fi strivite pentru a ocupa mai puţin spaţiu.

Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de prăjituri, componentele detaşabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

PLASTICUL

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi regăsit pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabila. Ambalajele se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate.

Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule cărora li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.

AMBALAJELE PET - O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri, reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolari tona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor, componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat şi altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de deşeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi bioacumulativă.

ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şisângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale din plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din
străinătate care dispun de instalaţiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene care nu au un sistem public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi necondiţionată a unui sistem public naţional de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetăţenilor!