Principala misiune a “Proiectului Ecologic Românesc” este Reformarea Statului Român prin schimbarea legislativă care să permită şi să oblige funcţionarea acestuia ca un consumator model,  responsabil faţă de natură,  crearea unei stări de spirit la nivel naţional de conştientizare a impactului fiecărui individ asupra mediului înconjurător şi transformarea românilor din cetăţeni pasivi, în cetăţeni activi care aleg în cunoştinţă de cauză, pentru protejarea naturii, a sănătăţii lor şi a familiilor lor.

La conferinţa de presă sunt aşteptaţi reprezentanţi din partea Ministerului Mediului, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării, Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi ai Academiei Române şi nu în ultimul rând reprezentanţi ai ambasadelor statelor membre ale Uniunii Europene.

Odată cu lansarea oficială a “Proiectului Ecologic Românesc, pentru o Europă mai curată”, conferinţa de presă va marca şi startul primelor evenimente tematice care vor fi organizate în luna octombrie a acestui an:

• 2 - 4 octombrie a.c.  “Târgul Bio 2009″ de Produse Ecologice ce se va desfăşura la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”;
• 14 -18 octombrie a.c. “Salonul Internaţional Eco-Agricultura”, în cadrul INDAGRA FARM 2009 organizat la Romexpo;
• 22 - 23 octombrie a.c. “Romanian Organic Forum”, prima conferinţă internaţională din Sud-Estul Europei dedicată producţiei, marketingului şi comerţului de produse certificate ecologic. Evenimentul se va desfăşura la Romexpo în sălile Madgearu şi Brancuşi;
• 29 octombrie a.c. Conferinţa Internaţională “Proiectul Ecologic Românesc, pentru o Europă mai curată” la Palatul Parlamentului, Camera Deputaţilor  - Sala Nicolae Iorga.

Alte evenimente vor fi organizate pe parcursul celor 1000 de zile dedicate proiectului, manifestări publice şi campanii de informare şi educare, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autorităţile statului, acţiuni de voluntariat, programe şi concursuri cu teme de ecologizare, monitorizări periodice şi întocmirea de clasamente a consumului de utilităţi în toate instituţiile publice, locale şi centrale ale statului.

Association of Organic Agriculture Operators - „BIO-ROMANIA”, with certificate of registration in the Register of Associations and Foundations no. 3555/202/2008, Fiscal Identification Code 24532374, Phone: 0374006994, Fax: 021.319.32.67, e-mail: office@bio-romania.org, Web: www.bio-romania.org, is a powerful dialogue partner with the State and supports the creation of favorable economic conditions for development, processing and trade with Romanian organic products.

We bring you great pleasure to meet you between 1 to 4 October 2009, BIO ROMANIA Association, organized in partnership with the National Village Museum „Dimitrie Gusti” in Str. Kiseleff, no. 28, Bucharest, the first International Fair of Organic Products.

We bear the honor to invite you to participate as an exhibitor at this event, in the belief that at this event will open new opportunities for your company. BIO ROMANIA Association provides free of charge, firms located in countries in close proximity, an exhibition space, equipped with standard facilities, to attend this prestigious event.

Transportation costs, accomodition, transportation costs of samples and the costs of hiring additional furniture items, other than standard will be borne by the participating companies.

Please have courtesy to give us an answear as soon as possible.

To facilitate communication  we wait your questions by e-mail address or fax: office@bio-romania.org or 004.021.319.32.67.

We are waiting with us and we assure you of our full readiness for cooperation

Avem deosebita plăcere de a vă aduce la cunoştiinţă faptul că în perioada 14 - 18 Octombrie a.c.,  Asociaţia BIO ROMÂNIA,  organizează  în cadrul expoziţiei internaţionale INDAGRA FARM, în incinta Complexului Expoziţional Romexpo primul Salon Internaţional Eco - Agricultura, Târg Internaţional de Produse din Domeniul Agriculturii Ecologice.

Ne revine onoarea de a vă invita să participaţi ca expozant în cadrul acestui eveniment, având convingerea că prezenţa la acest eveniment va deschide noi oportunităţi pentru compania Dumneavoastră.

Asociaţia Bio-România oferă, cu titlu gratuit, firmelor situate în ţările din proximitate, un spaţiu expoziţional, prevăzut cu dotări standard, în vederea participării la acest eveniment prestigios.

Cheltuielile de transport, cazarea, cheltuielile cu transportul mostrelor, precum şi cheltuielile privind închirierea  elementelor de mobilier suplimentare, altele decat cel standard va fi suportat de către  firmele participante.

Vă rugăm să aveţi amabilitatea să ne daţi  un răspuns în cel mai scurt timp posibil.

Pentru facilitarea comunicării aşteptăm întrebările dvs. Pe e-mail la adresa office@bio-romania.org sau la fax 004.021.319.32.67.

Vă aşteptăm alături de noi şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate pentru colaborare.

Avem deosebita plăcere de a vă aduce la cunotiinţă faptul că în perioada 1 - 4 Octombrie a.c.,  Asociaţia BIO ROMANIA,  organizează  în parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Şos. Kiseleff, nr. 28, Bucureşti, primul Târg Internaţional de Produse Ecologice.

Ne revine onoarea de a vă invita să participaţi ca expozant în cadrul acestui eveniment, având convingerea că prezenţa la acest eveniment va deschide noi oportunităţi pentru compania Dumneavoastră.

Asociaţia Bio-România oferă, cu titlu gratuit, firmelor situate în ţările din proximitate, un spaţiu expoziţional, prevăzut cu dotări standard, în vederea participării la acest eveniment prestigios.

Cheltuielile de transport, cazarea, cheltuielile cu transportul mostrelor, precum şi cheltuielile privind închirierea  elementelor de mobilier suplimentare, altele decât cel standard va fi suportat de către  firmele participante.

Vă rugăm să aveţi amabilitatea să ne daţi  un răspuns în cel mai scurt timp posibil.

Pentru facilitarea comunicării aşteptăm întrebările dvs. pe e-mail la adresa office@bio-romania.org sau la fax 004.021.319.32.67.

Vă aşteptăm alături de noi şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate pentru colaborare.

Association of Organic Agriculture Operators - „BIO-ROMANIA”, with certificate of registration in the Register of Associations and Foundations no. 3555/202/2008, Fiscal Identification Code 24532374, Phone: 0374006994, Fax: 021.319.32.67, e-mail: office@bio-romania.org, Web: www.bio-romania.org, is a powerful dialogue partner with the State and supports the creation of favorable economic conditions for development, processing and trade with Romanian organic products.

We bring you great pleasure to meet you between 14 to 18 October 2009, BIO ROMANIA Association, organized the international exhibition INDAGRA FARM, the Exhibition Center International Exhibition Romexpo first Eco - Organic, International Fair of Products for Agriculture Ecological.

We bear the honor to invite you to participate as an exhibitor at this event, in the belief that at this event will open new opportunities for your company. BIO ROMANIA Association provides free of charge, firms located in countries in close proximity, an exhibition space, equipped with standard facilities, to attend this prestigious event.

Transportation costs, accomodition, transportation costs of samples and the costs of hiring additional furniture items, other than standard will be borne by the participating companies.

Please have courtesy to give us an answear as soon as possible.

To facilitate communication  we wait your questions by e-mail address or fax: office@bio-romania.org or 004.021.319.32.67.

We are waiting with us and we assure you of our full readiness for cooperation

between

the International Trade Centre (ITC)

and

Bio Romania

WHEREAS the International Trade Centre (ITC) (hereinafter referred to as “ITC”), with headquarters at Geneva, Switzerland, the development partner for export success, is the joint technical cooperation agency of the World Trade Organization and the United Nations.

WHEREAS ITC in its aim to contribute to the achievement of the Millennium Development Goals, generates sustainable incomes and livelihoods especially for poor households, by connecting enterprises to global markets and enables small business export success in developing and transition countries by providing, with partners, inclusive and sustainable trade development solutions to the private sector, trade support institutions and policy-makers;

WHEREAS ITC aspires to hold up the values of vision, integrity, pragmatism, excellence and responsiveness;

WHEREAS Bio Romania (hereinafter, where appropriate, referred to as the “Partner”), with headquarters in Bucharest, is an association representing and supporting the interests of all types of operators practicing organic agriculture or promoting organic products;

WHEREAS Bio Romania has expressed interest in co-organizing the Organic Marketing Forum in Romania, which is organized jointly by ITC and EkoConnect (International Centre for Organic Agriculture of Central and Eastern Europe), within ITC’s project Sustainable Export Development in Romania (RER/61/109);

NOW, THEREFORE, ITC and the Partner (collectively, the “Parties”) have agreed to the following:

Article 1          PURPOSE

The purpose of this Memorandum of Understanding, hereinafter referred to as the MOU, is to provide the framework for a Partnership arrangement between the Partner and ITC for the organization of the Organic Marketing Forum, which is scheduled to take place in 22^st - 23^rd of October 2009 in Bucharest. The Organic Marketing Forum is a conference on organic processing and trade, serving as a platform for know-how exchange between Romania and the international organic agriculture stakeholders, and accompanied by a small organic food exhibition. An excursion to organic (food) companies in the region of Bucharest may be organized by the Partner.

Article 2          AREAS OF COOPERATION

ITC’s responsibility, is to coordinate, and to undertake the following tasks during the preparation and the execution of the planned event

1. Select the location and time for the event, based on the recommendations of the National Project Manager, EkoConnect and the Partner;
2. Monitor the preparation of the event’s background note and agenda;
3. Provide expertise (ITC’s experts, and national consultants), including arrangement of their travel;
4. Invite additional applicants for participation, as applicable;
5. Review the list of participants (matching the profile) received from the Partner, in close cooperation with the National Project Manager, EkoConnect and the Partner;
6. Advise the Partner on logistics and organisational matters related to the organisation of the event;
7. Monitor the design and adaptation of the material for the event, and make sure it is delivered on time for the event;
8. Conduct the event as per the agreed agenda (only if a sufficient number of participants are gathered (minimum 50 participants);
9. Carry out the follow-up work with participants, if necessary, in close collaboration with EkoConnect and the Partner.

The Partner’s responsibility, is to coordinate, and to undertake the following tasks during the preparation and execution of the planned event

a.         Preparation:

1. Agree to cooperate with ITC to organize and manage the event at national level;
2. Nominate a person within the organization to carry responsibility for its implementation;
3. Facilitate advertising of the event through its own channels;
4. Identify and recommend individuals and institutions who should be invited to the event (matching the profile recommended by ITC);
5. Send the invitations to potential participants, in coordination with the National Project Manager, and follow up on their responses;
6. Once applications are received, send to ITC a list of interested participants including, when possible, their CVs;
7. Arrange and cover costs of local logistics: adequate equipment, printing materials; refreshments coffee breaks and lunches, if and as agreed;; costs of room are excluded (room provided by the Ministry for SMEs, Trade and Business Environment of Romania).
8. Cooperate closely with the National Project Manager, ITC and EkoConnect in the organisation of the activity, on other administrative and logistical aspects, as necessary (such as preparing material, arranging for interpretation services, if necessary, co-ordinating local press coverage, etc.);
9. Arrange and cover costs of excursion (currently optional), if organization of excursion is decided;
10. Keep ITC, EkoConnect and National Project Manager informed about progress.

b.         Execution and follow up:

1. Mobilize around 100 participants (at least 50 participants), from Romania and abroad;
2. The target participants are:

i)                    From Romania:

-          Organic processors and traders as well as organic farmers (providers of raw materials) (more than 60 % of total participation);

-          Conventional agriculture processors, traders and farmers;

-          Organic agriculture multipliers, such as relevant associations’ representatives, government representatives, consulting companies or advisors, academia, etc.

ii)                  From other parts of (South Eastern) Europe: organic companies, who are interested in Romania

1. Manage and supervise the logistical arrangements for the execution of the event (including secretarial support and office equipment - photocopying, printing), and of excursion, if the latter is decided;
2. Facilitate ITC’s follow-up work with participants, if necessary.

Article 3          CONTRIBUTIONS

1.      ITC will cover the costs of the experts and their travel expenses, costs of translation and interpretation and related equipment, costs of press release and materials/publications, as necessary.

2.      The Partner will cover the costs of local logistics in the organization of the event:

-      Equipment of the room, if not included in the room provided by the Ministry for SMEs;

-      Refreshments, coffee breaks and lunches, if and as agreed;

-      Printing costs;

-      Communication costs, for sending out and follow up calls;

-      Costs of excursion, if decided.

3.      Each party shall be responsible for the operational expenses connected with the administration and implementation of the workshop.

Article 4          IMPLEMENTATION OF THE AGREEMENT

1.      The parties agree to communicate to exchange views and report on accomplishments with regard to this MOU.

2.      Whenever the receipt of contributions or the timely completion of the activities  are delayed or disrupted, ITC and the Partner will jointly investigate all possible remedial actions to be taken in a spirit of cooperation and good faith.

Article 5          VISIBILITY

1.        Unless ITC requests or agrees otherwise, the Partner shall take all appropriate measures to publicise the fact that an activity has received support from ITC. Information given to the press, the beneficiaries of a project, all related publicity material, official notices, reports and publications, shall acknowledge that the project was carried out “with support by the International Trade Centre.”

2.    The Partner accepts that ITC publishes in any form and medium, including on its website the name of the Partner and the purpose of the partnership. Upon a duly substantiated request by the Partner, ITC may agree to forego such publicity if disclosure of the above information would risk threatening the Partner’s safety or harming its interests.

3.    Unless authorized in writing by ITC, the Partner shall not use the name, emblem or official seal of ITC or one of its parent organizations, WTO or UNCTAD, or any abbreviation of the name of ITC or one of its parent organizations for advertising purposes or for any other purposes, except as stipulated in this Article.

Article 6           LIABILITY

ITC shall neither be liable for any damage sustained by the Partner in the implementation of the MOU, nor for any act or default on the part of the Partner in the implementation of the MOU.

Article 7          GENERAL PROVISIONS

1.      Duration

1.1  This MOU shall be valid, as from the date of signature by all parties and until the full completion of the parties’ commitments but no later than 15 December 2009, on the understanding that either party is at liberty to terminate it at any time, after giving a written notice of termination to the other party two weeks in advance of the date on which the party giving such notice wishes to have the MOU terminated.

1.2  Without prejudice to the foregoing, steps shall be taken to ensure that termination of this MOU will not be prejudicial to any activities or programmes undertaken within the framework of the MOU or to the completion of tasks for which binding obligations exist.

2.      Amendment / Modification

The present MOU, including Annexes, may be modified and/or amended at any time by the signatories, by mutual written agreement through exchange of letters.

3. Contact points / Communication and Notification

For purposes of communications or notices with respect to this MOU:

a)      The Partner shall be represented by:

Marian Cioceanu

President, Bio Romania

Bdul Marasti 59, Postal Code 011464

Complex Calypso USAMV

Sector 1 Bucharest, Romania

b)      ITC shall be represented by:

Elena Boutrimova

Chief, Office for Eastern Europe and Central Asia

Bureau of Policy and Programme
Palais des Nations

1211 Geneva 10, Switzerland

4. Statutory compliance

This MOU is not intended to create a legal and binding obligation to expend funds or resources by either party, but is a statement of bona fide intent of the Parties. It sets forth the entire understanding of the Parties in respect of the collaboration considered.

Article 7              RELATIONSHIP BETWEEN THE PARTIES

Nothing in this MOU shall create any employer/employee, agency, distributor, partnership or any form of joint venture relationship between the Parties.  Except, as expressly set forth in this MOU, neither party shall have the authority to act on behalf of, be liable for the acts of the other party or bind the other party in any way.  The Parties hereby recognize that this collaboration under this MOU is non-exclusive.

Article 8          GLOBAL COMPACT PRINCIPLES

The MOU is agreed upon within the policy framework for cooperation between UN organizations and its subsidiary organs and the civil society that has been established by the Secretary-General of the United Nations as part of his program of reform. In accordance with the United Nations Global Compact^[1], the Partner, by entering this agreement, confirms that it is not complicit in human rights abuses, it does not tolerate forced or compulsory labour or the use of child labour, it is not involved in the sale or manufacture of anti-personnel mines or their components, is committed to the protection of the environment, and works against all forms of corruption, including extortion and bribery.

Article 9          ITC LEGAL STATUS

The International Trade Centre is a joint subsidiary organ of the World Trade Organization and the United Nations and enjoys Privileges and Immunities by the Convention on Privileges and Immunities of the United Nations of 13 February 1946. The Partner’ agents or employees shall not be considered in any respect as being officials or staff members of ITC.

Article 10        SETTLEMENT OF DISPUTES

1.      Any dispute arising out of or in connection to this MOU, including interpretation or application of any provision herein contained, shall be resolved amicably in good faith by direct negotiations between the parties. In case the parties could not reach an agreement, the parties will appoint a mediator acceptable to both.

2.   It is understood, however, that the provisions of this paragraph shall not constitute nor imply the waiver by the ITC of its privileges and immunities. Unless the parties agree otherwise, the mediation shall take place in Geneva, Switzerland. The hearings will be in English or French, as applicable.

Formular de inregistrare Romanian Organic Forum 2009 - format Word

Ne face o deosebită plăcere să vă oferim câteva detalii despre despre „Proiectul Ecologic Românesc”:

ü Iniţiatorii “Proiectului Ecologic Românesc”

ASOCIAŢIA BIO-ROMÂNIA

ü Durata campaniei:

• 1000 de zile, începând cu 1  Octombrie 2009.
• În perioada 1 - 4 Octombrie a.c., Bio România este partener la organizarea Târgului Internaţional de Produse Ecologice, ce se va desfăşura la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, situat în Sos. Kiseleff, nr. 28. Tărgul va constitui oportunitatea de a prezenta consumatorilor finali o gamă largă de alimente ecologice, produse şi procesate atât în România, cât şi în ţările vecine.
• În intervalul 14 - 18 Octombrie a.c. organizăm la ROMEXPO, în cadrul INDAGRA FARM 2009, Salonul Internaţional Eco-Agricultura. Asociaţia Bio-România oferă societăţilor de profil interesate, spaţiu expoziţional prevăzut cu dotări standard, invitând participanţii din ţară şi din străinătate să utilizeze această oportunitate pentru intensificarea şi diversificarea schimburilor bilaterale, cât şi pentru popularizarea conceptului „aliment ecologic”.
• Joi 22 şi Vineri 23 Octombrie a.c. organizăm la ROMEXPO, în sălile Madgearu şi Brâncuşi, prima conferinţă internaţională intitulată „Romanian Organic Forum”; evenimentul va beneficia de prezenţa unor specialişti din domeniul agriculturii ecologice şi comerţului cu produse specifice din ţară, dar şi din Polonia, Olanda, Germania, Elveţia, Austria, etc.; conferinţa este organizată în parteneriat cu International Trade Center - Geneva, Elveţia, agenţie a World Trade Organization şi a Naţiunilor Unite, Ministerul Intreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România.
• În data de 29 Octombrie a.c., organizăm lansarea „Proiectului Ecologic Românesc”, la Palatul Parlamentului, Camera Deputaţilor - Sala Nicolae Iorga. Evenimentul se bucură de sprijinul Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibru Ecologic şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România.
• Alte evenimente ce vor fi organizate pe parcursul celor 1000 de zile, manifestări publice şi campanii de informare, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autorităţile statului.

ü Misiune :

• Crearea stării de spirit la nivel naţional, de conştientizare a impactului fiecărui individ asupra mediului înconjurător;
• Clasificarea tuturor produselor şi serviciilor în funcţie de agresiunea lor asupra naturii, şi utilizarea celor cu un impact cât mai puţin negativ asupra mediului;
• Transformarea românilor din cetăţeni pasivi, în cetăţeni activi, care aleg în cunoştinţă de cauză, pentru protejarea naturii, protejarea sănătăţi lor şi a familiilor lor şi crearea premizelor ca generaţiile viitoare să se poată bucura de frumuseţile naturii, cel puţin în aceeaşi măsură de care ne bucurăm şi noi azi.

ü Viziune

În orice societate modernă Statul este şi cel mai mare consumator al ţării respective.

Până în prezent  STATELE lumii caută soluţii, prin care să convingă membrii ei, consumatorii, să devină mai resposabili faţă de mediul înconjurător.

Se încearcă  tot felul de soluţii, de la educare, la constrângeri economice, financiare etc. În ultimii 30-40 de ani de când statele lumii au astfel de preocupări rezultatele au fost şi sunt mult sub aşteptări, iar efectele poluării, tind să devină ireversibile, dacă nu se acţionează  eficient şi URGENT!

Soluţia propusă de PROIECTUL ECOLOGIC ROMÂNESC este aceea ca Statul Român, în calitatea sa de cel mai mare consumator al ţării, să devină un model de consumator responsabil.

Înainte de a cere populaţiei României să protejeze mediul înconjurător,  el, Statul trebuie să fie un exemplu pentru toate clasele sociale, de la simplu cetăţean la societatea civilă şi la  agenţii economici.

ü Modalităţi de realizare

Clasa politică în asamblul ei trebuie să-şi asume acest deziderat: Reformarea Statului Român prin schimbarea legislativă care să permită şi să oblige totodată funcţionarea Statului ca un model de consumator responsabil faţă de natură.

Societatea civilă trebuie să ia atitudine, faţă de orice acţiune care are efecte nefaste asupra mediului înconjurător.

Noi cetăţenii României trebuie să ieşim din starea de indiferenţă, de blazare şi de acceptare a realităţii,  aşa cum ne-o fac alţii. Generaţia adultă de astăzi,  trebuie să luăm atitudine pentru a da speranţe copiilor şi nepoţilor noştri.

Putem schimba în BINE lumea în care trăim, dacă începem cu propria persoană.

ü Exemple:

• Toate achiziţiile pe banii publici să fie „achiziţii verzi”. Adică produse şi servicii care au un impact minim asupra naturii, în toate etapele: producţie (materiale regenerabile), utilizare (consum redus de energie), postutilizare (reciclare). Exemplu: hârtie reciclată, autoturisme electrice, panouri solare, alimente bio în spitale, şcoli, etc.
• Toate investiţiile publice de asemenea, să aibă ca obiectiv principal, agresarea mediului înconjurător cât mai puţin posibil. Iar pe termen lung: să păstreze biodiversitatea, să refacă echilibrul ecologic, să creeze premizele unei dezvoltări economice durabile.
• Funcţionarii publici să fie informaţi, instruiţi şi educaţi astfel încât să devină modele pentru întreaga populaţie în special pentru tânăra generaţie. Ex: De la fumatul în instituţiile publice, la tipărirea faţă verso pe hârtie reciclată, la reducerea la maxim a risipei utilităţiilor la locul de muncă, ţinând cont că pe langă răspunderea faţă de natură, funcţionarii publici au răspundere şi faţă de banii noştri, ai cetăţeniilor ţării .
• Societatea civilă prin instituţiile ei: O.N.G-uri, Biserica, Patronate, Sindicate, Mass-Media, trebuie să devină militantă pentru protecţia mediului înconjurător - a protecţiei VIEŢII.
• În ansamblul ei Societatea civilă, trebuie să exercite o presiune constantă asupra Statului de a deveni şi a ramâne un MODEL de CONSUMATOR RESPONSABIL FAŢĂ DE MEDIU .

Pe românii care se consideră responsabili faţă de lumea în care trăim, faţă de moştenirea pe care o vom lăsa generaţiilor viitoare, îi aşteptăm să fie alături de noi în încercarea de a schimba în BINE, mentalitatea noastră, comportamentul nostru, al celor din jurul nostru, al ţării şi în final al PLANETEI.

1 OCTOMBRIE 2009 SĂ FIE ÎNCEPUTUL ÎNTOARCERII CĂTRE NATURĂ !

AM STRICAT MULT ŞI SUNTEM DATORI SĂ REPARĂM!

EFORTUL NE VA FI RĂSPLATIT PENTRU CĂ TOT CE E BUN PENTRU NATURĂ E BUN ŞI PENTRU NOI !

Ce este agricultura ecologica?

Distanţa dintre consumator şi producător

Când putem spune că un produs este bio

Agricultura organică - o alternativă

Istoria agriculturii organice

Principiile agriculturii organice

Codex Alimentarius - Standardizarea şi reglementarea Agriculturii organice

Planul de Acţiune European pentru Agricultură şi Produsele Alimentare Organice

Agricultura ecologică în România

Ce este agricultura ecologica?

Agricultura organică face parte dintr-un spectru larg de metodologii care sprijină mediul înconjurător, bazându-se pe reducerea la minimum a input-urilor externe, evitarea utilizării îngrăşămintelor sintetice şi pesticidelor. Sistemele de producţie organică se fundamentează pe standarde de producţie specifice şi precise, care urmăresc realizarea de agrosisteme optime, uşor de susţinut din punct de vedere social, ecologic şi economic. Termeni ca „biologic” şi „ecologic” se folosesc şi pentru a descrie mai clar sistemul organic. Cerinţele referitoare la alimentele produse organic diferă de cele pentru alte produse agricole, în sensul că procedurile de producţie fac parte intrinsecă din identificarea, etichetarea şi cerinţele acestora. „Organic” este un termen de etichetare care denotă produse obţinute în conformitate cu standardele producţiei organice şi certificate de un organism sau o autoritate legal constituită în acest sens. Scopul principal al agriculturii organice este de a optimiza sănătatea şi productivitatea comunităţilor interdependente din sol, a plantelor, animalelor şi oamenilor.

Agricultura organică implică sisteme de management de producţie care promovează şi îmbunătăţesc sănătatea agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Aceasta pune accentul pentru aplicarea practicilor de management, preferate input-urilor din afara fermei, ţinând cont că condiţiile regionale cer sisteme adaptate local. Atunci când este posibil, se aplică metode culturale, biologice şi mecanice libere de materiale sintetice, pentru îndeplinirea oricărei funcţii specifice din cadrul sistemului. Un sistem de producţie organică este astfel proiectat încât:

- să îmbunătăţească diversitatea biologică din întregul sistem;
- să sporească activitatea biologică din sol;
- să menţină fertilitatea solului pe termen lung;
- să recicleze deşeurile de plante şi animale, pentru a reda solului elementele nutritive, astfel reducând la minimum resursele ce nu pot fi reînnoite;
- să se bazeze pe resurse care pot fi reînnoite în sisteme agricole organizate local;
- să promoveze utilizarea sănătoasă a solului, apei şi aerului, precum şi să reducă la minimum toate formele de poluare rezultată din activităţile agricole;
- să manevreze produsele agricole punând accent pe metode de prelucrare atentă, pentru menţinerea integrităţii organice şi a calităţilor vitale ale produselor în toate etapele;
- să devină stabilă în orice fermă într-o perioadă de transformare, a cărei durată corespunzătoare este determinată de factori locali specifici ca istoria terenului, tipul de recolte şi inventar viu produs.

Distanţa dintre consumator şi producător

Conceptul de contact strâns între consumator şi producător datează de multă vreme. Cererea sporită de pe piaţă, interesele economice crescute faţă de producţie şi distanţa tot mai mare dintre producător şi consumator au determinat introducerea controlului extern şi a procedurilor de certificare. Verificarea sistemului de management organic este o componentă integrală a certificării. Procedurile de certificare a operatorului se bazează, în primul rând, pe o descriere anuală a întreprinderii agricole, pregătită de operator în cooperare cu organul de verificare. În acelaşi fel, la nivelul prelucrării, se dezvoltă standarde pentru verificarea operaţiunilor de prelucrare şi starea fabricii. Când procesul de verificare este preluat de un organism sau o autoritate de certificare, trebuie separate clar funcţia de verificare de cea de certificare.

Pentru a-şi menţine integritatea, organismele sau autorităţile de certificare, care evaluează şi certifică procedurile operatorului trebuie să fie independente de interesele economice referitoare la certificarea operatorilor. Cu excepţia unei mici părţi de bunuri agricole vândute de fermă direct consumatorilor, majoritatea produselor sunt vândute prin canale comerciale consacrate. Pentru a reduce practicile înşelătoare de pe piaţă, sunt necesare măsuri specifice pentru verificarea eficientă a întreprinderilor comerciale şi de prelucrare. Aşadar, reglementarea unui proces, mai degrabă decât a produsului final, pretinde acţiunea responsabilă a tuturor părţilor implicate.

Cerinţele de import trebuie să se bazeze pe principiile echivalenţei şi transparenţei, stabilite prin documentul: Principiile de verificare şi certificare a importului şi exportului alimentar. Atunci când acceptă produse organice importate, ţările evaluează, de obicei, procedurile de verificare şi certificare, precum şi standardele aplicate în ţara exportatoare.

Când putem spune că un produs este bio

Alimentele trebuie să se refere la metodele de producţie organică numai dacă provin dintr-un sistem de fermă organică în care se aplică anumite practici de management. Aceste practici urmăresc îmbunătăţirea conţinutului nutritiv al ecosistemului şi o productivitate susţinută, asigurând combaterea buruienilor, dăunătorilor şi bolilor prin forme de viaţă dependente, reciclarea reziduurilor din plante şi animale, selectarea şi rotaţia recoltelor, administrarea apei, arat şi cultivat. Fertilitatea solului este menţinută şi îmbunătăţită printr-un sistem care optimizează activitatea biologică şi natura fizică şi minerală a solului, pentru a asigura un conţinut nutritiv echilibrat pentru plantele şi animalele, dar şi pentru conservarea resurselor acestuia. Producţia trebuie sprijinită prin reciclarea elementelor nutritive din plante, ca parte a strategiei de fertilizare. Combaterea dăunătorilor şi a bolilor implică încurajarea unei relaţii echilibrate gazdă/prădător, creşterea populaţiei de insecte benefice, controlul biologic şi cultural şi îndepărtarea mecanică a dăunătorilor şi porţiunilor afectate ale plantei. Baza administrării chibzuite a inventarului viu organic este dezvoltarea unei relaţii armonioase între pământ, plante şi animale şi respectul pentru necesităţile fiziologice şi comportamentale ale animalelor. La aceasta se ajunge printr-o combinaţie de furaje de calitate obţinute organic, un ritm de depozitare susţinut, sisteme de management al inventarului viu corespunzătoare necesităţilor comportamentale şi practici manageriale ce reduc stresul, sprijinind sănătatea şi bunăstarea animalelor, prevenind îmbolnăvirea lor şi evitând administrarea de medicamente alopate (inclusiv antibiotice).

Agricultura organică - o alternativă

Agricultura organică reprezintă o alternativă la agricultura tradiţională, ca urmare a funcţionării necorespunzătoare a acesteia şi a cauzelor care au determinat scăderea rezistenţei plantelor, a sănătăţii animalelor şi calităţii solului şi implicit a sănătăţii omului. Agricultura organică se bazează, în principiu, pe ridicarea conţinutului solului în materie organică prin folosirea îngrăşămintelor organice naturale.

Dacă termenul de agricultură organică a devenit familiar în ultimii ani, semnificaţia concretă a acestei metode de producţie este încă imprecisă pentru o bună parte dintre agricultori. În ceea ce priveşte sistemul de noţiuni, s-a estimat că se folosesc circa 16 denumiri diferite pentru agricultura organică, cele mai cunoscute fiind: agricultura ecologică, agricultura regenerativă, agricultura durabilă, agricultura sustenabilă. În unele cazuri denumirile diferite indică şi diferenţe conceptuale sau filozofice. Termenul biologic este preferat în Europa continentală, în timp ce britanicii şi americanii folosesc termenul organic, iar în România termenul ecologic.

Termeni derivaţi obişnuiţi, bio, eco etc., sau diminutivele, singure sau în combinaţie, vor fi considerate drept indicaţii referitoare la metoda de producţie organică în cadrul Comunităţii şi în orice limbă a acesteia, dacă nu se aplică produselor agricole din alimente sau produse pentru hrană sau în mod clar nu au nici o legătură cu această metodă de producţie: spaniolă (ecologică), daneză (ecologică), finlandeză (ecologică), suedeză (ecologică), germană (ecologică şi biologică), greacă (biologică), franceză (biologică), italiană (biologică), olandeză (biologică), portugheză (biologică), engleză (organică).

Istoria agriculturii organice

Agricultura organică este rezultatul teoriei şi practicii din primii ani ai secolului al XX-lea, care presupune o varietate de metode alternative de producţie agricolă, mai ales în Europa de Nord. Agricultura organică a început în Europa, mai întâi în Anglia, la sfârşitul anilor 1920 prin eforturile lui Sir Robert McCarrison, Sir Albert Howard şi în Germania prin Rudolf Steiner.

Există trei mişcări importante:
- agricultura biodinamică, apărută în Germania, inspirată din scrierile lui Rudolf Steiner;
- agricultura organică apărută în Anglia, pe baza teoriilor elaborate de Albert Howard în Testamentul Agricol (1940);
- agricultura biologică dezvoltată în Elveţia de Hans-Peter Rush şi Hans Muller.

În ciuda vitalităţii acestor mişcări, agricultura organică nu s-a extins în Europa mulţi ani la rând. Pe parcursul anilor 1950, scopul principal al agriculturii era să obţină o productivitate mai mare, pentru a satisface nevoile de hrană imediate şi pentru a creşte rata de autosuficienţă în Comunitatea Europeană. Dar, începând cu anii 1970-1975, agricultura organică a câştigat în importanţă, ca reacţie la conştientizarea problemelor de conservare a mediului, luând un avânt important în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Nu numai că au devenit consumatorii mai conştienţi de produsele organice, dar politicile care influenţau agricultura organică au devenit elemente cheie pentru mulţi creatori de politici.

În anul 1991, apare Reglementarea UE cu privire la agricultura organică, marcând începuturile interesului oficial faţă de acest tip de agricultură la nivel european. Din anul 1999, Global Codex Alimentarius al FAO cuprinde şi agricultura organică. Informaţiile din Codex sunt menite să îndrume şi să promoveze agricultura organică, cerinţele de etichetare a alimentelor organice, să contribuie la uniformizarea lor şi, prin aceasta, să protejeze consumatorii şi să înlesnească comerţul internaţional.
Agricultura organică este un sistem de management de producţie holistic, care promovează şi îmbunătăţeşte sănătatea ecosistemului, inclusiv biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Se pune accentul pe utilizarea resurselor locale în locul input-urilor din afara fermei, care necesită sisteme de prelucrare adaptate specifice locului. La acest tip de producţie se ajunge prin aplicarea metodelor agronomice, biologice şi mecanice, în schimbul utilizării de materiale sintetice.

În anul 1991, Uniunea Europeană a votat Reglementarea 2092/91, care stabileşte în detaliu modul în care trebuie produsă, prelucrată şi ambalată hrana, pentru a corespunde descrierii „organic”. În anul 1993 a intrat în vigoare Reglementarea 2092/91. Toate alimentele cu eticheta „organic” trebuie să provină de la producători sau importatori înregistraţi şi supuşi verificărilor regulate. În anul 1995 s-a adus un amendament esenţial reglementării în cauză. Alimentele organice prelucrate sunt clasificate în trei categorii, în funcţie de cantitatea de ingrediente conţinute:
a) organice, adică produse care conţin minimum 95% ingrediente organice în masa produsului; se pot eticheta „organic” (de exemplu, „fulgi de porumb organici”);
b) accent special, adică produsul care conţine 70-95% ingrediente organice în masă şi poate fi etichetat ca „produse cu ingrediente organice” (de exemplu, ketch-up din roşii organice; procentul total de ingrediente organice din produs trebuie să apară pe etichetă);
c) în tranziţie, adică produsul conţine 50-70% ingrediente organice; valabil numai până la 31 decembrie 1997. Din anul 1998 alimentele cu multi-ingrediente organice vor conţine, prin lege, un minimum de 70% ingrediente organice pentru a permite menţionarea cuvântului „organic” pe etichetă.

Principiile agriculturii organice

Demararea unei agriculturi de tip organic necesită cunoaşterea principiilor care guvernează acest mod de producţie precum şi mizele practicării ei pentru producătorul agricol care doreşte o asemenea acţiune. Pentru obţinerea de produse organice/biologice/ecologice certificabile pe piaţa europeană, fermierul trebuie să lucreze în acord cu Reglementarea Consiliului CEE nr. 2092/91 din 24 iunie 1991 care stabileşte cadrul desfăşurării producţiei, comercializării şi susţinerii agriculturii organice, Reglementarea Consiliului CEE nr. 2078/1992 privind metodele de protecţie compatibile cu protecţia mediului şi Reglementarea Consiliului CEE nr. 2092/1999 care stabileşte măsurile de dezvoltare a producţiei organice.

Agricultura organică are la bază următoarele principii:
- protejarea pe termen lung a fertilităţii solului, prin menţinerea nivelurilor de materie organică, încurajarea activităţii biologice şi intervenţii mecanice atente;
- furnizarea indirectă de elemente nutritive pentru culturi, utilizând surse nutritive relativ insolubile la care planta ajunge prin acţiunea microorganismelor din sol;
- autosuficienţa de azot, prin leguminoase fixatoare biologice a azotului, precum şi reciclarea eficientă de materiale organice, reziduuri vegetale şi gunoi de grajd;
- combaterea biologică a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor bazată mai ales pe asolamente, animale de pradă, diversitate, fertilizare organică, varietăţi rezistente, iar intervenţiile termice şi chimice cât mai limitate;
- managementul extensiv al animalelor, cu atenţie acordată adaptării lor evolutive, necesităţilor comportamentale şi confortului animalelor, în ceea ce priveşte nutriţia, adăpostul, creşterea, dezvoltarea şi reproducerea lor;
- atenţie specială acordată impactului sistemului agricol asupra mediului înconjurător şi conservării biodiversităţii, a vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale.

Demararea unei agriculturi de tip organic necesită cunoaşterea principiilor care guvernează acest mod de producţie precum şi mizele practicării ei pentru agricultorul care doreşte o asemenea acţiune. Pentru a practica o agricultură organică la exigenţele şi standardele actuale se impune respectarea unor principii şi anume:

a) activitatea biologică din sol şi cerinţele de fertilitate trebuie să se asigure prin cultivarea plantelor leguminoase care sintetizează azotul atmosferic în nodozităţi, lăsând terenul îmbogăţit în azot. Se va extinde sistemul de fertilizare cu îngrăşăminte verzi sau cultivând plante cu înrădăcinare profundă în cadrul rotaţiilor anuale. Se poate apela la încorporarea materiilor organice (compostate sau nu) provenind din exploataţia agricolă. Unele produse secundare rămase din creşterea animalelor, cum ar fi gunoiul de grajd, pot fi utilizate cu succes ca materiale fertilizante. Reglementările comunitare precizează totuşi că dacă mijloacele de fertilizare nu sunt suficiente pentru a asigura o nutriţie îndestulătoarea plantelor şi un echilibru mineral adecvat a solului, atunci se poate apela la îngrăşăminte minerale în cantităţi limitate. Ele trebuie să figureze pe lista de produse fertilizante autorizate conform reglementărilor respective;

b) protecţia împotriva bolilor, paraziţilor şi buruienilor trebuie să fie asigurată printr-un ansamblu de tehnici care să evite substanţele chimice de combatere, şi anume:
- alegerea unor specii de plante şi rase de animale care să fie rezistente în mod natural la orice fel de dăunători;
- asigurarea unui program de rotaţie printr-un asolament adecvat;
- extinderea proceselor mecanice şi manuale de protecţie a plantelor şi animalelor, inclusiv a procedeelor tehnice;
- combaterea bolilor şi paraziţilor prin utilizarea unor produse naturale, a duşmanilor naturali (paraziţi nedăunători care distrug paraziţii dăunători). Şi în acest caz normele europene prevăd nominalizarea produselor fitosanitare ce pot fi folosite în combaterea dăunătorilor;

c) sunt asimilate metodelor de producţie biologică, orice fel de produse vegetale comestibile care cresc în flora spontană;

d) se consideră exploataţie cu tip de producţie organică numai după ce au parcurs minimum trei ani de reconversie. De exemplu, folosirea produselor chimice în agricultură au o remanenţă de câţiva ani astfel că produsul obţinut în acest interval este incompatibil cu un produs bio-ecologic;

e) în domeniul creşterii animalelor se va evita folosirea unor nutreţuri care la rândul lor au fost tratate cu produse chimice sau care au folosit orice fel de alte tehnici poluante. De asemenea, vor fi eliminate produsele chimice sanitar-veterinare în profilaxia sau terapia bolilor de orice fel;

f) în procesul de transportare, stocare, prelucrare şi comercializare a produselor bio-ecologice se va asigura un control permanent şi exigent. Vor fi evitate folosirea unor ingrediente artificiale: aditivi, minerale, arome, coloranţi etc. În prezent reglementările din ţările Uniunii Europene merg până la interzicerea tratamentelor ionizante a produselor agricole sau la folosirea microorganismelor modificate genetic care pot afecta substanţial calitatea produselor biologice.

Un grup internaţional, Federaţia Internaţională a Mişcărilor pentru Agricultură Organică (IFOAM - the International Federation of Organic Agriculture Movements) a încercat să elaboreze un standard universal, însă, fără succes.

Conform IFOAM, agricultura organică „include toate sistemele agricole care promovează producţia de alimente şi fibre sănătoasă pentru mediu, societate şi economie. Aceste sisteme consideră că fertilitatea solului local este cheia succesului producţiei. Respectând capacitatea naturală a plantelor, animalelor şi peisajului, agricultura organică urmăreşte optimizarea calităţii în toate aspectele agriculturii şi mediului, reducând considerabil input-urile externe ca îngrăşămintele chimice sintetice, pesticidele şi substanţele farmaceutice. În schimb, permite legilor puternice ale naturii să sporească atât producţia agricolă, cât şi rezistenţa la boli. Agricultura organică aderă la principii universal acceptate, implementate în comunităţile socio-economice, geoclimatice şi culturale”.

Codex Alimentarius - Standardizarea şi reglementarea Agriculturii organice

Conform Codex Alimentarius, „agricultura organică se bazează pe sisteme de management de producţie unitare, care promovează şi îmbunătăţesc sănătatea agro-ecosistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului, punând accent pe utilizarea “practicilor de management în locul input-urilor din afara fermei, ţinând cont de condiţiile regionale, care cer sisteme adaptate local. Acest lucru se realizează folosind, pe cât posibil, metode culturale, biologice şi mecanice şi nu materiale sintetice, pentru a îndeplini orice funcţie specifică a sistemului. Indicaţiile din Codex afirmă că un sistem organic este conceput pentru:
- a îmbogăţi diversitatea biologică a întregului sistem;
- a îmbunătăţi activitatea biologică a solului;
- a menţinea fertilitatea solului pe termen lung;
- a recicla deşeurile din plante şi animale, pentru a aduce elementele nutritive înapoi în sol, reducând, astfel, la minimum utilizarea resurselor nereciclabile;
- a pune bază pe resursele reciclabile în sisteme agricole organizate local;
- a promova utilizarea sănătoasă a solului, apei şi aerului, precum şi reducerea la minimum a tuturor formelor de poluare rezultate din practicile agricole;
- a manevrarea precaută a produselor agricole şi aplicarea atentă a metodelor de prelucrare, pentru a menţine integritatea organică şi calităţile vitale ale produsului în toate etapele.

Obiectivele agriculturii organice sunt identice pentru produsele vegetale şi animale, cuprinzând aplicarea metodelor de producţie care nu dăunează mediului, exploatarea raţională a spaţiului rural, grija faţă de confortul animalelor şi obţinerea de produse agricole de înaltă calitate.

Standardele Codex Alimentarius „oferă un cadru acceptat la nivel internaţional prin care alimentele organice se vând la scară internaţională. Dacă între ţări pot apărea neînţelegeri legate de echivalenţa alimentelor organice, indicaţiile din Codex se pot folosi ca referinţă în disputele comerciale”. Standardele din Codex privind inventarul viu au fost aprobate în 2001.
Uniunea Europeană recunoaşte o autoritate naţională din fiecare stat membru ca organism ce poate certifica produsele organice conform legii UE, care la rândul lor aprobă alte entităţi de certificare ale statelor membre, dar pot şi acestea certifica produsele organice. Majoritatea ţărilor urmează organisme de certificare private aprobate de guvern.

Reglementarea UE nu dă indicaţii specifice de aprobare şi monitorizare a organismelor de certificare de către statele membre, rezultând, în acest fel, o mare diversitate între state. Astfel, unele ţări au standarde publice sau private suplimentare referitoare la producţia animală şi utilizarea input-urilor, iar altele au şi standarde necuprinse în reglementările UE, precum produsele agricole nealimentare.

În mod legal, dacă un producător sau procesator este certificat de unul din organismele de certificare aprobate de Uniunea Europeană, certificarea trebuie să fie valabilă în toate statele membre ale UE. Unele organisme de certificare insistă însă pe standarde mai stricte decât cele din legislaţia UE, ceea ce înseamnă că, dacă „brandul” certificatorului mai strict este puternic pe piaţă, producătorul sau procesatorul vor descoperi că majoritatea clienţilor insistă pentru certificarea acelui organism. Deci, organismele de certificare a UE au dezvoltat o structură stratificată, nu toate certificatele UE fiind acceptate de toate organismele de certificare.

În Uniunea Europeană, legislaţia privind obţinerea produselor organice vegetale este asigurată prin Reglementarea CE nr. 2092/1991, în vigoare din anul 1993, iar cea a produselor organice de origine animală prin Reglementarea CE nr. 1804/1999, în vigoare din anul 2000. Produsele organice vegetale şi animale, alimentele organice prelucrate, importate în UE pot fi eticheta ca organice numai dacă se conformează prevederilor în vigoare. Reglementările stipulează reguli minime de producţie, etichetare şi marketing pentru întreaga Europă, dar fiecare ţară este responsabilă cu interpretarea şi implementarea regulilor, precum şi cu impunerea, monitorizarea şi verificarea aplicării lor.

În majoritatea ţărilor europene, certificatorii privaţi care au standarde proprii fiind obligaţi prin lege să certifice producătorii conform reglementărilor Uniunii Europene, dacă li se cere, iar în acest caz producătorul poate folosi sigla UE şi a statelor membre. Utilizarea de etichete multiple creează confuzie în rândul consumatorilor. În unele ţări, numai o siglă este aplicată şi recunoscută, iar în altele se aplică o gamă largă de etichete, sigle şi mărci. Mai multe ţări ale Uniunii Europene şi-au pus la punct propriile legi şi mărci naţionale pentru produsele organice.

Uniunea Europeană sprijină activ agricultura organică printr-o varietate de scheme, inclusiv prin plata unor subvenţii pentru fermierii care trec la agricultura organică şi pentru continuarea acestui tip de agricultură. Raţiunea economică a plăţilor pentru subvenţionarea producţiei organice constă în beneficiile societăţii şi ale fermierilor. În practică, subvenţiile pentru producţia organică ţintesc atât fermierii noi cât şi cei existenţi, oferind compensaţii celor noi sau în tranziţie pentru scăderea producţiei la trecerea de la convenţional la organic.

În Uniunea Europeană politicile majore ale agriculturii organice sunt incluse în programul de agro-mediu în reforma Politicii Agricole Comunitare din anul 1992 (Reglementarea CE nr. 2078/1992) care a furnizat statelor membre Uniunii Europene cadrul politic de susţinere a agriculturii organice. Recent, conform Agendei 2000, măsurile au fost incluse în programul de dezvoltare rurală (Reglementarea de Dezvoltare Rurală nr. 1257/1999). În anul 2001, aproape 500 milioane Euro s-au alocat pentru terenurile organice prin două măsuri (2078/1992 şi 1257/1999), fermele organice primind subvenţii medii de 183-186 Euro la hectar comparativ cu 89 Euro pentru fermele convenţionale.

Obiectivele privitoare la suprafaţa de teren cultivată organic sunt urmărite de statele membre ale UE, iar planurile de acţiune pentru agricultura organică elaborate de câteva ţări europene urmăresc creşterea suprafeţelor cultivate organic până la 20% până în anul 2010. Obiectivele privind suprafaţa terenului cultivat organic în UE sunt orientate în alt mod faţă de cele americane care urmăresc conservarea terenului şi monitorizarea emisiilor poluante. În cazul obiectivelor de conservare a terenului, suprafaţa ţintă depinde de suprafaţa necesară pentru a susţine un sector agricol viabil.

Planul de Acţiune European pentru Agricultură şi Produsele Alimentare Organice

În Uniunea Europeană cea mai nouă politică referitoare la agricultura organică este Planul de Acţiune European pentru Agricultură şi Produsele Alimentare Organice (the European Action Plan for Organic Food and Farming) adoptat în iunie 2004 de Comisia Europeană. Planul urmăreşte să faciliteze dezvoltarea permanentă a agriculturii organice şi alcătuieşte o listă de acţiuni strategice de implementare ce se concentrează pe trei zone:
- dezvoltarea pieţei alimentelor organice pe bază de informaţii, conştientizarea consumatorului, stimularea aplicării siglei UE şi mai multă disponibilitate statisticilor de producţie, ofertă şi cerere;
- sprijin public mai eficient al agriculturii organice prin încurajarea statelor membre în aplicarea mai multe măsuri de dezvoltare rurală;
- îmbunătăţirea şi consolidarea standardelor de agricultură organică ale UE, a cerinţelor de import şi verificare.

Reforma Politicii Agricole Comune din anul 2003 transformă politica agricolă într-o politică determinată de piaţă. Un aspect al reformei este orientarea spre plata pe fermă indiferent de nivelul ei de producţie, plată care va necesita respectarea mai multor standarde, inclusiv de mediu, siguranţă alimentară, bunăstarea animalelor şi de sănătate. Plăţile pe fermă au început în 2005-2007, statele membre având suficientă libertate la implementarea lor, iar aceste schimbări se aşteaptă să favorizeze extinderea agriculturii organice.

Agricultura organică este un mijloc esenţial în strategia integrării mediului şi a dezvoltării durabile, acestea constituind principiile fundamentale ale Politicii Agricole Comunitare (PAC). Actualmente, fermierii organici îndeplinesc condiţiile pentru a primi sprijin de la primul pilon al PAC, prin plăţi directe şi măsuri de susţinere a preţurilor. Un fapt important îl reprezintă completa integrare a agriculturii organice în politica de dezvoltare rurală, al doilea pilon al PAC, jucând astfel un rol major în asigurarea de beneficii de mediu.

Reforma PAC din 2003 accentuează viabilitatea economică şi socială pe termen lung a sectorului agricol, asigurând produse sigure şi de înaltă calitate prin metode care respectă mediul în cea mai mare măsură. Reforma PAC poate deci crea un cadru pozitiv pentru dezvoltarea ulterioară a agriculturii organice în Europa, după cum urmează:
- introducerea plăţii pe fermă, decuplată de producţie, plata pe fermă permiţând fermierilor organici să cultive plante pe care le consideră mai potrivite pentru rotaţia organică şi să crească animale în mod extensiv, fără să fie nevoiţi să abandoneze plăţile directe asociate cu anumite culturi sau animale;
- cunoştinţele şi specializarea dobândite de fermierii organici în respectarea standardelor, permite acestora să se adapteze mai eficient şi mai rapid la noile cerinţe de respectare încrucişată, mai ales în cazul standardelor de mediu şi confort al animalelor;
- fonduri mai multe pentru programele de dezvoltare rurală;
- importanţa confortului animalelor şi standardelor alimentare în metodele de producţie organică le conferă fermierilor o poziţie solidă în respectarea noilor standarde .

Statele Membre au opţiuni de implementare diferite, iar efectele asupra agriculturii organice depind de modul de implementare a reformei. De exemplu, gradul de decuplare va afecta agricultura organică, iar Statelor Membre care vor s-o susţină trebui să ţină seama de acest efect la introducerea noilor reguli.

Datele statistice arată că agricultura organică este practicată în multe ţări din lume şi este în continuă creştere. Pentru ţările la care nu am găsit date statistice se poate presupune că se practică metodele agriculturii organice, chiar dacă în statistici nu au fost incluse decât acele ţări în care există organizaţii membre ale Federaţiei Internaţionale a Mişcărilor pentru o Agricultură Organică.

Sprijinirea consumatorului va reprezenta un factor decisiv în dezvoltarea ulterioară a agriculturii organice, ea putând fi crescută prin furnizarea de informaţii şi publicitate despre agricultura organică, aşa cum fac unele guverne (Italia, Danemarca, Austria). Comunicarea cu consumatorul trebuie să constituie un aspect central al Planului de Acţiune European pentru agricultura organică, care cuprinde:
- o campanie de informare despre siguranţa din Reglementarea UE 2092/91 şi următoarele, produsele organice oferite fiind cu adevărat produse conform standardelor stricte pentru metodele agricole organice;
- introducerea unei noi sigle UE pentru produsele organice, uşor de distins de celelalte sigle;
- campanii ample de relaţii cu publicul, pentru a face cunoscută noua siglă UE a produselor organice majorităţii consumatorilor din toate ţările UE;
- campanii de comunicare a avantajelor produselor organice şi ale agriculturii organice, conform standardelor de producţie şi rezultatelor studiilor de cercetare;
- sprijin financiar pentru furnizorii organici care investesc în campanii de comunicare generale pentru produse organice şi în cursuri de instruire a vânzătorilor.

Agricultura organică reprezintă pentru producătorii organici din ţările care vor să adere la UE şi statele candidate, ocazia de a pune în practică o agricultură durabilă şi un management eficient al resurselor naturale.

Agricultura ecologică în România

România dispune de condiţii favorabile pentru promovarea agriculturii ecologice şi anume: soluri fertile şi productive, chimizarea şi tehnologizarea nu au atins încă nivelurile din ţările puternic industrializate, agricultura românească tradiţională se bazează pe utilizarea de tehnologii curate, există posibilitatea să se delimiteze perimetre ecologice, nepoluante unde să se aplice practicile agriculturii ecologice, cererea pentru produse ecologice este în creştere, agricultura ecologică poate deveni o sursă de ocupare a populaţiei din mediul rural. Având în vedere că România dispune de un potenţial agroecologic favorabil practicării agriculturii ecologice şi că cel puţin 15% din suprafaţa agricolă se poate converti cu uşurinţă spre acest tip de agricultură deoarece chimizarea şi chiar tehnologizarea nu au atins nivelul ţărilor dezvoltate, există încă posibilitatea de a delimita suprafeţe ecologice unde să se aplice practicile agriculturii ecologice. Suprafeţele cele mai mari sunt concentrate în zona de deal-munte unde tehnologiile de întreţinere şi exploatare a animalelor s-au bazat pe metode tradiţionale-ecologice: aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin păşunat şi/sau cosit, folosirea trifoiului ca plantă furajeră şi amelioratoare a fertilităţii solului, utilizarea sistemului mixt vegetal-zootehnic. Nu în ultimul rând, cererea de produse agroalimentare ecologice este în creştere, dezvoltarea agriculturii ecologice poate deveni un atu al ţării noastre în procesul de integrare.

În vederea dezvoltării sectorului de agricultură ecologică şi pentru creşterea competitivităţii produselor ecologice şi dirijarea lor către export se identifică următoarele priorităţi:
- crearea şi reţinerea unei valori adăugate cât mai mari pe componenta naţională a lanţului valoric prin orientarea producţiei şi vânzării atât pentru produsele primare, solicitate pe piaţa externă, cât şi prioritar pentru produsele procesate;
- promovarea produselor ecologice româneşti la export şi acoperirea nişelor de piaţă existente în domeniile specifice neacoperite, prin identificarea de noi pieţe la export şi consolidarea poziţiei pe pieţele existente;
- implementarea legislaţiei elaborate în sectorul agricultură ecologică în vederea întăririi şi consolidării sistemului de control prin măsuri suplimentare de monitorizare a organismelor de inspecţie de către autoritatea competentă pentru creşterea calităţii produselor destinate exportului;
- crearea unui sistem de producţie, procesare şi desfacere a produselor ecologice, menit a satisface cerinţele pieţei naţionale şi internaţionale;
- promovarea produselor ecologice româneşti la export şi acoperirea nişelor de piaţă existente în domeniile specifice neacoperite şi prin dezvoltarea cercetării specifice în agricultura ecologică;
- perfecţionarea profesională a participanţilor la filiera de agricultură ecologică: formatori, producători, procesatori, inspectori, experţi din minister, importatori-exportatori;
- constituirea grupurilor de producători pentru extinderea pieţii de producere şi comercializare a produselor ecologice.

Viitorul agricol al acestui secol are ca principal obiectiv obţinerea unor produse sănătoase, menţinerea fertilităţii solului, optimizarea producţiei agricole şi a mediului înconjurător, fără a se neglija şi problema securităţii alimentare. Perspectivele integrării României, inclusiv a agriculturii în structurile Europei comunitare, impune cu acuitate adaptarea producţiei agroalimentare la standardele calitative actuale, care să satisfacă exigenţele cumpărătorului de produse ecologice. Din punctul de vedere al obiectivelor politicii agricole comunitare, România are o poziţie extrem de favorabilă. Faptul că în agricultura românească consumul de îngrăşăminte şi pesticide este de 10-11 ori mai mic decât media europeană, face posibilă o agricultură care pune accent pe calitate, iar calitatea înseamnă, în primul rând, produse ecologice. O reformă agricolă reală care să reglementeze piaţa pământului şi a creditului agricol şi care să încurajeze exploataţiile private, oricât de mici ar fi ele (în Austria şi Elveţia - dacă tot comparăm noi Transilvania cu ele, domină exploataţiile sub 10 ha), ţara noastră nu va putea să fructifice momentul favorabil actual când în lume se caută tot mai mult produsele agricole ecologice.

În concluzie, dezvoltarea unei agriculturi ecologice, conforme cu reglementările Consiliului Comunităţii Europene, poate constitui unul din „paşapoartele” integrării României în structurile Uniunii Europene.

Masa rotundă a avut loc la CENTRUL INFOEUROPA, situat în Calea Victoriei nr. 88, Sector 1, Bucureşti, în data de 22 Iulie 2009, începând cu ora 10:00. Frecvenţa întâlnirilor se doreşte a fi lunară.

În cadrul acestui Grup de Lucru se vor prezenta soluţii şi propuneri pentru rezolvarea problemelor din zona direct afectată, problema majora fiind lipsa canalizării, drumurile neasfaltate şi nu în ultimul rand probleme sociale şi infracţionale.

La întalnire au participat reprezentanţi ai următoarelor instituţii: Administraţiea Naţională “Apele Române” - Direcţia Apelor Argeş - Vedea S.G.A. Ilfov-Bucureşti, Poliţia Comunitară a Sectorului 2, A.D.P. Sector 2, Primăria Municipiului Burcureşti, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Inovării, Consiliul Obştesc zona Plumbuita, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului, Camera Deputaţilor - Comisia de Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic, Direcţia de Sanătate Publică - Municipiul Bucureşti, Sectia 7 de Poliţie, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucuresti, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Garda de Mediu, S.C. Manor Center S.R.L., Teatrul Ţăndărică, Mănăstirea Plumbuita (aici puteţi vizualiza lista participanţilor).

Manăstirea Plumbuita, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Bucureşti doreşte să se implice activ prin organizarea de activităţi social - culturale şi educative în folosul comunităţii, cu ocazia împlinirii a 450 de ani de existenţă, eveniment ce va fi celebrat în luna Octombrie 2009.

Descărcaţi de aici minuta întâlnirii, iar de aici prima propunere de  protocol de lucru pentru zona Plumbuita.